Îndepărtarea
poate înşela: şi în România în ziare, televiziuni si mai ales
prin internet, apar imaginile a une Italii semi-blocate de oamenii în
piaţă, tiruri care blochează drumurile şi totul pare a fi o
manifestaţi pozitivă de protest împotrivă politicilor nepopulare
puse la punct de guvernul „profesorilor” şi apoi, după
alegerile din februarie, de guvernul Letta, impus cu încăpăţânare
de cel care odată era Presedintele Republicii şi care acum a
devenit „Regele Giorgio I”.
Protestul,
justificat, este real
şi participa la el mulţi oameni oneşti, majoritatea dintre ei
apolitici: muncitori care au pierdut slujba, „esodati”
pe care plângăciosa profesoară Fornero i-a lăsat fară munca şi
pensie, pensionari cu pensii minime, mici patroni din sectorul
transporturilor care au semnat un munte de poliţe şi se găsesc
fără marfuri de transportat, artizani şi mici intreprinzatori pe
care criza i-a strangulat, dar...
Dar
persoanele disperate sunt uşor de manevrat şi printre toţi acesti
oameni de bine carora cuţitul crizei le-a ajuns la oase, s-au
infiltrat elemente care cu criza şi cu binele oamenilor nu prea au
de a face: mafioţi şi fascişti. Şi deoarece acestia sunt
organizăti şi au bani, au preluat comanda. Ultrafascişti lui
„Forza Nuova” şi „Casa Pound” pun la disposiţie organizarea
şi cuvintul de ordine când mafiile, probabil, pun „caşcaval”.
Pentru că a pune în mişcare tirurile care efectuază blocada,
într-o tară lungă precum Italia este un turism destul de
costositor.
Acestea
sunt cele doua feţe al
mişcarii „dei
forconi”: pe de o
parte oameni disperatii, iar pe cealaltă parte diverşii şefi şi
şefuleţii care se deplasează în Jaguar de la un miting la altul,
sunt anchetaţi pentru trafic internaţional de droguri, saluta cu
braţul întins.
Vorbim
cât vrem despre „il
movimento dei forconi”
dar să nu inţelegem licuricii drept lanterne: nu întodeauna este
aur ceea ce sclipeşte.
(gcb)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu