1 Mai - Partidul Socialist Roman

Cititorilor.
De mult timp,de prea mult timp,acest blog a tacut. Asta si datorita unor motive care nu au depins de noi. Acesta (blogul), ar fi trebuit sa fie modificat pt a avea o noua titulatura: aceea a partidului a carui organ de presa este. Pentru a putea face aceasta modificare,a trebuit sa asteptam oficializarea. Astazi putem sa anuntam ca partidul a devenit oficial Partidul Socialis Roman (PSR).
In continuare, in zilele urmatoare, blogul va fi modificat in acest sens, dar ocazia zilei de 1 mai e prea importanta pt a nu o comemora, gazduind reflexiile unui batran militant, nascut si maturat dpdv politic in Italia, dar care de mult timp traieste in Romania si a carui interventii le-am mai publicat deja si in precedenta.

Redactia.

1 MAI.
Reflexiile (amare) ale unui batran nemultumit.
Si iata-ne ajunsi si in acest an,la ''ziua internationala a muncii''. In alte vremuri, era o sarbatoare; in aceste vremuri insa, avem prea putin de sarbatorit. Nu au ce sa sarbatoreasca nici cei care inca au un loc de munca, nici cei care il cauta in zadar si cu atat mai putin cei care descumpaniti, au incetat si sa-l mai caute.

Odata, munca avea o centralitate in viata sociala si politica a natiunilor; organizatiile sale sindicale si politice erau unite si puternice,obtineau rezultate importante si adunarile lor erau vii si aglomerate. Se recunoastea sensul si datoria activismului. Erau doar ultimele decenii ale secolului trecut si totusi parca au trecut de atunci milenii.

Astazi, dumnezeul profit este nemilos, multnationalele si marea finanta dicteaza legile. Guvernele dreptei si si cele formate din partide ''social democrate'' accepta, fara a bombani prea mult, dictatele birocratilor de la Bruxel sau, mai rau, cele ale organizatiilor criminale legalizate precum FMI sau Banca Mondiala, care cu retetele lor, de cel mai dur liberalism, au adus la limita falimentului tari intregi, au aruncat in disperare milioane de familii, au redus
veniturile si drepturile tuturor celor care traiesc onest din propria munca.

Organizatiile politice ale muncitorilor sunt fragmentate si tensionate; cele sindicale - si ele divizate si intr-o continua polemica interna - putand duce doar lupte defensive pentru a incerca sa mai salveze ce a mai ramas din salarii si drepturi (si a mai ramas putin).

O situatie dezolanta pt care si noi oamenii de stanga, noi muncitorii, cu a noastra acceptare resemnata, cu fricile noaste si cu pasivitatea noastra, avem o parte din vina. Seara, nemultumiti din cauza banilor care nu ne ajung, obositi si stresati din cauza muncii ostenitoare, sau de cautarea unui loc de munca, nu mai frecventam organizatiile noastre. Ne asezam in fata televizorului care transmite productiile patronilor si de la care sorbim
imagini bine construite, facute pentru a ne convinge ca sub comanda lor traim in cea mai buna lume posibila: fimilii fericite care alearga cu zambetele pe buze sa achizitioneze din darurile abundentei societatii de consum. Automobile stralucitoare, electrocasnice, multe dintre ele inutile, produse alimentare neesentiale cand nu sunt si daunatoare cu tot arsenalul lor de coloranti si conservati, uleiuri vegetale cu potential periculos ca de exemplu cel de palmier, care da, leaga bine diversele componente si face atractiva forma produselor coapte, dar care oamenii de stiinta sustin ca distruge celulele pancreasului.

Imagini inselatoare. Voi stiti ca realitatea e cu totul alta si ne arata intreprinderi atat de stat cat si private care odata erau infloritare si care, cazute in mainile unor multinationale, se inchid, emigreaza sau se restructureaza aducand somaj.
Stiti ca drepturile voastre constitutionale au devenit hartie igienica la locul vostru de munca, ca salariile voastre sunt taiate direct de la patronat sau indirect printr-o fiscalitate prea rapace. Stiti despre tinerii care nu gasesc locuri de munca. Stiti despre greutatea si stresul vietii cotidiene.

Pentru a schimba aceasta stare a lucrurilor este necesar sa ne stapanim din nou vietile noastre, sa ne luam din nou in maini propriile destine si cele ale fiilor nostri. Sa beneficiem de organizatiile noastre muncitoresti, sa le schimbam din interior daca ne par neadecvate, sa luptam, sa iesim in strada.
Dar in acelasi timp, trebuie si sa fim constienti ca luptele la nivel national, chiar daca pot aduce rezultate si sunt necensare, nu mai sunt suficiente.
Si chiar si nivelul continental incepe sa fie insuficient.

Adversarii nostri, corporatiile, marea finanta, sunt puternici. Dispun de resurse nelimitate, bani si mijloace de comunicare. Indiferent de steagul pe care il arboreaza, isi ridica tentacolele asupra intregii lumi. Pentru a le contrasta eficient trebuie sa-i imitam.Trebuie sa inceteze luptele fraticide intre diversele componente ale stangii si trebuie lucrat la constructia unei internationale - care era deja in mintea lui Marx - a tuturor fortelor politice si sindicale care au luat nastere din munca si in ea se recunosc. O greva, de exemplu, a muncitorilor feroviari in Romania, in Germania sau in talia, ocupa intr-o zi 3 randuri dintr-un ziar. Ce ar fi daca si-ar incrucisa bratele muncitorii feroviari din toata lumea?

Vise, aiureli ale unui batran nemultumit? Probabil... Dar poate ar merita sa ne gandim putin chiar daca - sunt constient - ar fi vorba de o actiune pe termen lung. Dar se poate.
Incepand de acum sa redescoperim sensul activismului.