Socialistul Clujean: noiembrie 2013

Istoric: Partidul Alianța Socialistă

- 28 ianuarie 1990, membrilor Comitetului Central al Partidului Comunist Român le este interzisă participarea la Plenara CC al PCR şi, implicit, în mod tacit, activitatea PCR este interzisă;

- 16 noiembrie 1990, fostul prim ministru al României, Ilie VERDEŢ, reuşeşte să înfiinţeze Partidul Socialist al Muncii – partid continuator al Partidului Comunist Român;

- 09 februarie 1992, Partidului Socialist al Muncii îi este interzisă participarea la alegerile locale;

- 27 septembrie 1992, Partidul Socialist al Muncii participă la alegerile parlamentare şi obţine un număr de 18 locuri (13 deputaţi şi 5 senatori);

- Începând cu 1993, începe acţiunea de dezbinare a Partidului Socialist al Muncii prin înfiinţarea a 7 noi partide socialiste [(Partidul Socialist Român (PSR), Partidul Muncitoresc Român (PMR), Partidul Socialist (PS), Partidul Socialist Muncitoresc Român (PSMR), Partidul Socialist al Renaşterii Naţionale (PSRN), Partidul Socialist Unit (PSU), Partidul Stânga Unită (PSU)];

- 21 martie 2001, Ilie VERDEŢ, fostul preşedinte al PSM, a decedat;

- 3 iunie 2003, noul preşedinte al PSM, Ion SASU, hotărăşte dizolvarea Partidului Socialist al Muncii, aceptând fuziunea prin comasarea a acestuia de către partidul de guvernământ, din acea perioadă, PSD;

- 23 august 2003, membrii PSM se reorganizează şi reînfiinţează partidul sub denumirea Partidul Alianţa Socialistă, lor alăturându-li-se şi foşti membri ai PS, PSMR sau PSRN;

- 26 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti legalizează înfiinţarea Partidului Alianţa Socialistă;

- 5 mai 2004, Partidul Alianţa Socialistă devine membru fondator al Partidului Stânga Europeană;

- 8 aprilie 2008, Partidul Alianţa Socialistă comasează prin absorţie Partidul Stânga Unită, care era format din Partidul Socialist Unit (PSU) şi Partidul Muncitoresc Român (PMR);

- 3 iulie 2010, Congresul extraordinar al Partidului Alianţa Socialistă a hotărât schimbarea denumirii în Partidul Comunist Român. Instanţele de judecată româneşti au respins această hotărâre. Dosarul a fost înaintat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

- Partidul Alianţa Socialistă, cu excepţia alegerilor parlamentare din 2008 când s-a impus obligativitatea achitării unor taxe în vederea acceptării candidaturilor, a participat la toate alegerile locale, parlamentare, europarlamentare şi la prezidenţialele din 2009.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Marxismul și problema națională (II)

Marx spunea că proletarii nu au națiune, ei sunt peste tot asupriți, de unde și acel ultim strigăt: "Proletari din toate țările uniți-vă!"

Iar de la acest citat este acuzată orice alianță a marxismului cu proiectele naționaliste/naționale, ceea ce e o greșeală! Să nu uităm, marxismul a fost și un motor al luptei de eliberare națională, cazul cubanez fiind mai mult decât sugestiv în această privință.

Recitiți cu atenție ultimele paragrafe din "Manifest":

"În Germania, atunci când burghezia are o atitudine revoluţionară, partidul comunist luptă alături de ea, împotriva monarhiei absolute, a proprietăţii funciare feudale şi a spiritului mic-burghez."

"Într-un cuvânt, comuniştii sprijină pretutindeni orice mişcare revoluţionară împotriva orânduirii sociale şi politice existente."

Adică Marx cere comuniștilor pragmatism (luptați contra dușmanului, căutați aliați de moment dacă scopul este comun!) și nu îndoctrinare (fidelitate unei dogme de la care nu ne abatem – fidelitate cere doar proiectul luptei de clasă, indiferent care este aliatul de moment, lupta de clasă rămâne țelul ultim și motorul acțiunii –, ceva de genul: nu suntem naționaliști, deci nu ne putem alia cu naționaliști sub nicio formă – iar asta este o perspectivă totalmente greșită! –): dușmanul dușmanului meu poate fi aliatul meu de moment dacă interesele sunt comune.

Statul-națiune a fost un proiect burghez (burghezia trebuia să-și construiască capitalul pe un teren protecționist în prima ei fază), dar acuma tot burghezia, după ce a trecut de faza unei acumulări primitive, s-a lepădat de proiectele naționale (ceea ce e de adăugat aici, capitalismul financiar nu a avut casă, doar cel industrial), sprijinind totuși țări care-i pot susține imperialismul economic, proiectul ei este unul globalist: Piața Mondială (profitul de oriunde se poate).

Ceea ce Marx a realizat și teoretizat, mondializarea/globalizarea fiind una din temele centrale ale marxismului:

"Nevoia unei desfaceri tot mai largi a produselor ei goneşte burghezia pe tot întinsul globului pământesc. Ea trebuie să se cuibărească pretutindeni, să se instaleze pretutindeni, să stabilească legături pretutindeni."

Astăzi a fi patriot înseamnă a spune nu burgheziei financiare!

Astăzi Marx poate că ar spune: Proiectul național, părăsit în multe părți de burghezia industrială, a rămas proiectul vostru, un proiect proletar (și într-adevăr, și mic burghez).

C.N.