BERLUSCONI? VA ALEGE SERVICIILE SOCIALE

Atâta a tunat încât a început să ploaie! De ani răsună tunete de condamnări asupra capului lui Berlusconi şi, la sfârşit una definitivă şi irevocabilă i-a căzut deasupra: patru ani (trei sterşi din cauza unei vechi iertări) pentru fraude fiscale. Altele îl aşteaptă, penale şi civile, la toate gradele de judecată.

Ar fi şi pedeapsa suplimentară a suspendării drepturilor politice, dar acesta este substanţial neinfluentă din motivul în care, conform legii anticorupţiei, el este de considerat decăzut din mandatul parlamentar, cel puţin dacă un vot din camera de apartenenţă (Senatul) nu va interveni să-l salveze.

Din cauza vârstei avansate (unul din rarele cazuri în care bătrâneaţa este benefică) Berlusconi nu va intra nici măcar o secunda în pârnaie: legea îl permite să aleagă între o aurită detenţie la domiciliu într-una din multele sale reşedinţe şi încredinţarea (de probă) a serviciilor sociale pentru a lucra într-unul din acestea.

Suntem siguri că va alege cea de-a doua soluţie pentru că, trebuie sa o recunoaştem, omul este un mare muncitor: a obosit nu puţin – şi cu anumite rezultate – să inventeze legi care să-i salveze fundul în timpul anilor săi de guvernare. Şi, în modul său, este chiar generos: faţă de Caligula a adus, nu un cal, dar o robusta patrula de măgari în Parlament şi a distribuit sute de mii de euro şi apartamente sărmanelor fete cu o infăţişare placuta şi îndoielnică virtute.

Un singur rugământ: să nu fie trimis să muncească la „Protecţia Tinerelor”. Ar fi ca şi cum l-ar alege pe Dracula preşedinte donatorilor de sânge.

(gcb)

CONDAMNAREA LUI BERLUSCONI

Timpul este cinstit şi la final toate conturile se plătesc. Pe câte menevre şi legi „ad personam” le-au scornit avocaţi ai lui Berlusconi pentru a-l apăra „de” procese, unul a ajuns la final şi Curtea de Casaţie i-a dat o condanare fără apel.

Acum stim, peste orice îndoială rezonabilă, şi putem spune cu voce tare fără teamă de repercusiuni judiciare, că omul care a condiţionat, de la guvern sau de la opoziţie, viaţa politică italiană a fraudat statul cu mai multe sute de milioane de euro. Nu va face nici măcar o zi de închisoare deoarece vârsta îi permite să aleagă între detenţia la domiciliu şi încredinţarea sa servicilor sociale dar, datorită legi anticorupţiei poate să se considere decăzut din mandatul senatorial fără să aştepte recalcularea pedepsei accessorie a pierderi drepturilor politice pentru un număr determinat de ani. Berlusconi este condamnat şi deja declasata politică italiană a întrat în tilt.

Parlamentarii PDL-ului se strâng în jurul patronului lor, cum este de datoria lor fiind beneficiari, şi pun în mâinile sale mandatele lor de miniştri, senatori şi deputaţi. Apoi decid să-şi trimită preşedinţii în misiune la Preşedintele Republicii cu şantajul demisiilor în masă în caz că şefului lor nu i se acordă graţierea. Chiar ştiind că nu sunt ei în măsură să o ceară. Apoi, deoarece şeful dreptei, ca şi Al Capone, a fost condamnat pentru crime fiscale, ziarele de referinţa caută cu viclenie să facă să treacă teza conform căreia o evasiune de câteva milioane din partea unui grup de societăţi care varsă la visteriile statului zeci de miliarde din taxe este lucru mărunt şi strigă la „lovitura de stat” argumentând că nu se poate scoate din scena politică, pe cale juridică, conducătorul unei mişcari care reprezintă milioane de alegători. Cineva îşi pierde şi puţina minte pe care o are şi vorbeşte de război civil. Cel direct interesat, într-un mesaj video, repetă din nou învechita sinfonie al „complotului judecătorilor comunişti”, cere o reformare radicală a justiţiei (desigur în favorea sa) şi neobţinând-o, recurgerea la alegeri anticipate cu o revenire la 1994: Forza Italia ca partid şi probabil fiica sa Marina în calitate de candidat.

Dacă Atena plânge nici Sparta nu râde. În adversarul-aliat, PD-ul, apele sunt de ceva timp agitate în vederea viitorului congres. Orgolii personale şi lupte tribale conduc la un dezacord total asupra regulilor congresuale şi se vorbeşte de toate în afară de linia politică. Dar va trebui să găsească un răspuns univoc în faţă provocarilor semieversive al PDL-ului, altfel va risca să piardă pe lângă voturi şi obrazul.

Imediat după decizia Curţii de Casaţie, Preşedintele Republicii i-a invitat pe toţi la calm şi la respect faţă de sentinţe. Probabil, în tentativa de a linisti centrul-dreapta şi-a exprimat convingerea că vremurile sunt coapte pentru o reformă a justiţiei a cărei necesitate nimeni nu o neagă, chiar dacă nu poate fi cea visata de Berlusconi. Acum, la întoarcerea din vacanţă, se va găsi într-o mare încurcătură. Ştie că nu va putea accepta cererea de graţiere în forma în care o vor cere preşedinţii grupelor parlamentare PDL-ului, dar este un politician inteligent şi cu o vastă experienţă şi deci nu poate sa nu ştie că, chiar acceptind-o în circumstanţile prevăzute de lege, riscă să piardă şi puţina popularitate care i-a rămas după impunerea guvernului Letta-Alfano. Care ar fi şi de emergenţă dar desigur împotriva voinţei electoratului. Şi ştie că fără o intervenţie în acel sens, guvernul pentru care s-a luptat atâta riscă să cadă în scurt timp. Este cunoscuta opoziţia sa la dizolvarea nou-născutului Parlament şi de a merge la alegeri anticipate cu actuala lege electorala care ar repropune, în mare, aceeaşi geografie parlamentară. Ce ar putea face în cazul unei crize guvernamentale? Să verifice dacă există în Parlament o majoritate alternativă? Numeric aceasta ar putea exista, chiar daca redusă. Dar din punct de vedere politic? Asupra acesteia apasă mari diferențe politice şi ranchiuni, afronturi neuitate. Cine ştie dacă „persuasiunea morală” a Preşedintelui care reuşise să-i facă să digere pe recalcitanţii PD-işti şi PDL-işti o coaliţie comuna, nu ar putea reuşi şi cu acest miracol. Vom vedea.

Giancarlo Bellini