GREVA CEFERIȘTILOR

Zilele trecute a fost greva ceferiștilor. Scurtă, eficientă, cu un mare număr de participanți. Nu toți salariații sunt în stare de așa ceva. Dintotdeauna ceferiștii, minerii, tipografii au fost mai bine organizați, mai conștienți de rolul și datoriile lor, mai gata de luptă în vederea apărării drepturilor lor. De aceea ar trebui să dispară și ceferiștii așa cum au dispărut minerii. Sunt prea eficienți.

Ei nu și-au primit salariile la timp și, probabil, nici n-au fost convinși că le vor mai primi. Și nici n-au fost dispuși să lucreze fără salar, să trăiască din nimic. Din păcate ... Așa cum s-a întâmplat în multe alte părți, ca de ex. la Oltchim. Acolo oamenii nu și-au primit salariile de luni de zile, poate doar parțial și cu mare întârziere, dar cu toate protestele lor, vocea nu le-a fost ascultată. Și, asemenea lor, mulți alții. Asta nu înseamnă însă că acest lucru este normal, că așa trebuie să fie și nu altcumva, că cei în cauză nu trebuie să protesteze atunci când contractul lor colectiv de muncă ori alte drepturi cuvenite, legale, le sunt încălcate, ori, și mai grav, nu li se dau banii care li se cuvin, care reprezintă doar plata pentru o parte din munca lor.

S-a discutat mult dacă ei au avut ”dreptul” să facă grevă și să incomodeze atâția oameni ”nevinovați” care au întârziat la treburile lor din cauza trenurilor care nu au circulat pe ziua respectivă.

Trebuie să spunem că, în mod evident, dacă o anumită parte dintre salariați fac grevă și patronii vor constata pe propria lor piele/buzunar că nu pot să facă toate câte le doresc în dauna lucrătorilor, acest lucru se va răsfrânge, pozitiv, și asupra celorlați, asupra tuturor celor care muncesc. Desigur nu atât de pozitiv asupra ”angajatorilor”, a patronilor, care mai degrabă profită de pe urma munci angajaților – în termeni ”moderni”, adică specifici capitalismului -, de fapt a celor pe care îi exploatează și din munca cărora trăiesc. Este evident pentru oricine vrea să vadă că acești patroni, adică toți patronii, fie că sunt mari sau mici, nu trăiesc de pe urma muncii lor proprii. Chiar dacă ar fi să luăm în considerare activitatea lor, aceasta ar trebui remunerată cu un simplu salar, fie el și mare. Dar profiturile lor, banii pe care îi încasează în total, veniturile lor finale depășesc mult, foarte mult orice nivel de salarizare, fiind nu dublul – triplul –cvantuplul unui salar de angajat, ci de zeci de ori sau de sute de ori mai mare. Cum altfel s-ar putea explica toate acele mașini de lux care circulă prin țara asta săracă, toate apartamentele de lux și vilele de sute de mii de euro, viața de huzur a atâtor VIP-uri de doi bani și a atâtor beizadele fără pic de rușine și considerație pentru poporul ăsta oropsit. Criza economică și nu numai în care se zbate țara nu-i afectează nici în ceea ce privește nivelul lor de venit, care mai degrabă este în creștere decât în scădere, și cu atât mai puțin în stilul lor de viață cu care s-au obișnuit. Iar acest stil, acest mod de viață parazitar și inutil, fără de nici un folos pentru societate și, poate, nici chiar pentru cei în cauză, este promovat cu asiduitate pe toate canalele televiziunii noastre naționale, de stat ori particulare, fără nici o diferență, prin presă și radio.

Și acest stil de viață de huzur, fără nici o semnificație pentru cei ce muncesc, suntem chemați a-l întreține și a-l justifica în permanență. Fraților, admirați-i pe cei bogați, fiți ca ei, supuneți-vă lor, nu protestați când vă fură pe față, nu faceți năzbâtii incomode și deranjante pentru ei ... nu faceți grevă ... nu faceți grevă ... NU FACEȚI GREVĂ ! Greva voastră este ilegală, ne deranjează ! Ceea ce facem noi însă este bine și frumos – pentru noi, evident -, și ne supărăm tare, tare de tot dacă îndrăzniți să nu vă supuneți orbește. Nici să nu îndrăzniți să spuneți că ceea ce facem noi este ilegal.

Într-adevăr, nici nu s-a afirmat nicăieri, niciodată cred după frumoasa noastră revoluție, că nu este și nu poate fi legală concedierea în masă a salariaților, privatizările sunt frauduloase dar nu-s nici ele ilegale, nici nepalta salariilor cuvenite nu este ilegală și nici nu e de vină niciodată nimeni pentru aceasta.

Doar greva poate fi ilegală, cu atât mai mult cu cât ea nu este ”spontană” ci, cât de cât organizată. Dar trebuie să o spunem pe față: greve chiar spontane-spontane nu există și nici nu pot exista. Ele trebuie organizate, oamenilor trebuie să li se spună pentru ce li se cere să facă grevă, să fie convinși, să facă grevă toți deodată și nu fiecare când îi vine cheful și l-o tăia capul. Sintagma ”grevă spontană” a fost născocită din frică, din dorința legiuitorului – capitalist, desigur, ori în solda lui, a patronului/patronatului, ca nu cumva cei ce lucreză să nu aibă chiar nici o posibilitate de protest. În acest caz desigur că nemulțumirea lor s-ar croniciza, ar lua poate forme grave, în loc să se canalizeze în acțiuni mărunte ce pot fi ușor contracarate, anihilate. Prin așa-zisul ”dialog social” între sindicate și patronat, statul având rolul de mijlocitor, dar de fapt acționând minut cu minut în slujba patronilor, a ”investitorilor” se rezolvă toate, ori mai degrabă par să se rezolve. Dar acest dialog e departe de a fi menit să rezolve vreo problemă cu adevărat. El are rolul doar de a trage de timp, de a se căuta reducerea, pe cât posibil, a cererilor salariaților, fluturarea unor promisiuni de mai bine, poate și în formă scrisă, nerespectate însă în majoritatea lor. Iar situația rămâne cam aceeași ori poate chiar mai rea.

Adevărata ”rezolvare” a protestelor în lumea democrației, spre care se tinde neîncetat și cu deosebit succes la noi, este desființarea întreprinderilor, privatizarea lor urmată neapărat de reducerea numărului de angajați, atunci când nu mai este cine să protesteze. Șomerii nu fac grevă.

Șt. PETRA